Călătorie în timp și spațiu (românesc). Sau despre identitatea culturală a celor «departe de casă»

Totul începe chiar de la aeroport, la verificarea bagajelor, cu un scurt dialog cu unul din cei care lucrează acolo:

-Mergeți acasă ?

-Dacă se poate numi « acasă », răspund, puțin uimită de faptul că domnul îmi vorbește (cu puțin accent) în limba mea maternă.

-Ce ?

Reiau în franceză, se pare că în materie de limba română, domnul cunoaște doar două-trei fraze.

-Si on peut l’appeler maison, monsieur.

Continuă, jumate în romănă, jumate în franceză:

-Și eu merg acasă din când în când, aici venim doar pentru a munci.

-C’est pas pareil pour tout le monde…

Bineînțeles că dialogul s-a oprit aici, căci trebuia să trec de controlul electronic. Insă, în sinea mea dicuția continua. Cum să zic că mă duc « acasă » ? După ani de zile de « occident », cel puțin așa cum l-am trăit eu, « acasă » sigur nu mai e România (a fost oare vreodată ?). Dar ce este acest « acasă » ?

Călătoria în România a fost revelatoare din mai multe puncte de vedere. La început, șocul provocat de imagini deprimante ale « blocurilor gri ». Apoi bucuria de a-i revedea pe cei dragi, relaxarea enormă pe care ți-o poate oferi ambientul de la țară, în mijlocul naturii, mâncarea « bio » și liniștea deplina. Din nou șocul, în mijlocul orașului, a gărilor pustii și neamenajate, a străzilor neaglomerate, golite de oameni, a șantierelor de lucru peste tot, a prafului…Dar și relaxarea de a vorbi doar în românește, prețurile relativ mici la unele produse, deliciul plăcintelor la fiecare colț.

Harta romania

Sincer, mă așteptam ca impactul să fie mult mai bulversant, dar nu a fost. După primele zile de « șoc », privirea începe să ți se obișnuiască, începi să vezi și lucrurile bune, pe lângă cele rele.  Pe de altă parte, mi-am dat seama ce mare distanță este între felul de a gândi și acționa românesc, și ceea ce am devenit eu, trecând de la o cultură la alta în toți acești ani. Înainte de această călătorie eram aproape convinsă că nu am prea mult de a face cu identitatea franceză (poate și datorită atașamentului meu la cultura italiană). Mi-am dat seama însă, cu ajutorului contrastului pe care mi l-a oferit mediul românesc, că deja multe obiceiuri, feluri de a gandi, de a mă comporta, de a vedea viața, de a-mi alege meniul zilnic, mi le-am însușit din cultura franceză.

Faptul că merg doar în vizită în România îmi oferă un avantaj – acela de a încerca să apreciez lucrurile care m-ar putea îmbogăți din punct de vedere cultural, și mai ales al identității mele culturale complexe. Uitasem puțin ce bună este mâncarea românească (atenție însă la dietă!), ce la îndemână e să vorbești în limba maternă peste tot (deși dacă te duci în vest, cu un accent de est, tot străin ești și acolo; și nu mai zic că repertoriul meu lingvistic fiind așa complex, mai și amesteci limbile, și numai tu știi ce vrei să spui, dar asta e altă poveste), ce în reluare este uneori viața în România (aș zice că e mai mult rău decât bine, dar când ești în vacanță, prinde bine să mai uiți de viteza oamenilor din metrourile din Paris).

În sfârșit, ar fi multe de zis… Concluzia cu care am plecat este că identitatea culturală depinde mai mult sau mai puțin de locul în care te naști. Contextul social în care crești, te maturizezi, își pune amprenta pe tine ca persoană, pe gândire, pe vorbire, pe pasiuni, pe idealuri. Depinde, bineînțeles, de cum te adaptezi la mediul în care ești, dacă te potrivești cu valorile societății, dacă îți plac și vrei să ți le însușești. Rădăcinile naționale nu mi le-am negat niciodată, și mă strădui să le valorific prin limba pe care o păstrez și doresc să o transmit, și prin valorile de viață pe care le-am primit.

« Acasă » este acolo unde mă simt bine, unde sunt pusă în valoare ca persoană și mă pot dezvolta pe plan familial, social, educational, profesional; unde idealurile pot deveni realitate.

Închei cu un citat : «Înțeleasă ca un set de comportamente, obiceiuri, tradiții, reguli, planuri, rețete, instrucțiuni sau programe, cultura se învață și se poate schimba. » (Lila Abu-Lughod, Writing Against Culture).

 

Publicités

Étiquettes : , , ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :